Formatul de sprint a revenit după aproape doi ani în RLR, iar acum e momentul să tragem niște concluzii la finele acestei campanii.
Racing League Romania a intrat în atenția publicului larg în 2020, când planurile de mediatizare agreate cu BMW România au depășit previziunile pe fondul înghețării totale a sporturilor cu motor. Cursele virtuale au salvat situația pe plan mondial, iar România nu a făcut excepție: audiențe excelente pe streamuri și chiar un acord de televizare cu Dolce/Telekom Sport.
Sezonul de primăvară, disputat cu ”ursuleții” BMW M3 E30 DTM în Assetto Corsa, a fost urmat de cel de toamnă, cu BMW M3 E92 GT2, în același mediu de simulare. Ambele stagiuni au propus câte două sprinturi de 30 de minute în fiecare seară, după care s-a renunțat la acest challenge individual în favoarea colaborării în echipaje de 2 la curse de anduranță, în Assetto Corsa Competizione. Totuși, au existat destule voci nostalgice, care doreau revenirea sprinturilor. Zis și făcut: în august 2022 a fost anunțat al patrulea sezon în ACC, cu 8 etape de sprint și 5 de anduranță.
Pentru sprint a fost aleasă cea mai ”de turisme” mașină disponibilă în acest mediu de simulare – BMW M2 CS Racing. S-au schimbat regulile pentru a evita false denumiri de cluburi, fiind ridicată limita la 12 piloți per club. Loc suficient pentru titulari, rezerve și viitoare speranțe. Au fost păstrate două categorii: Pro și Am, în funcție de nivelul de experiență în RLR. Iar povestea sezonului de sprint o vom împărți în câteva capitole:
1. Lupta pentru titlu
După două sezoane în care în avanposturi am avut disputa inegală numeric dintre WCR/Rapid eSports și Walk Racing (2v1), soldată totuși cu victorie pentru cei din urmă de fiecare dată, era realistă așteptarea tuturor ca același scenariu să se repete. Cu mici permutări în line-up: Rapid eSports a făcut cea de-a treia permutare posibilă între aceiași patru titulari, în timp ce Walk l-a adus pe Bogdan Moldovan alături de Mihai Șuțeanu, în locul lui Victor Taraș. Realitatea din teren a fost evidentă încă din primele etape: de această dată în frunte au rămas 1v1, Dragoș Simion și Andrei Miclea risipindu-și șansele la titlu.
Bătălia dintre Victor Nicolae, Sebastian Apostol, Mihai Șuțeanu și Bogdan Moldovan a fost electrizantă și niciodată nu puteai da un favorit. În această ordine au încheiat campania plină de penalizări – mai degrabă procedurale decât din cauza unor incidente – cu titlul acontat de Victor înaintea finalei de la Bathurst. Victor vs Walk pe ploaie la Indianapolis și pe uscat la Spa sau contra lui Bogdan la Donington sunt scene de pus în ramă, unde ambiția și calitatea au fost evidente. Sebastian a condus în clasament, apoi Victor a trecut în față până la final.
Nu s-a putut încheia sezonul fără o dramă de culise, motivația colectivului Walk Racing fiind divergentă înaintea finalei: dintre cei șase care au rulat la sprint, trei au venit pe Munte și trei nu. Absența lui Moldovan a fost speculată de Șuțeanu, care a recuperat destule puncte pentru a lua bronzul.
- Victor Nicolae 178.5p – 6 victorii
- Sebastian Apostol 165.5p – 4 victorii
- Mihai Șuțeanu 125p – 2 victorii
- Bogdan Moldovan 115.5p – o victorie
2. Best of the rest
De multe ori în această campanie a părut oarecum injust că o superbă luptă s-a purtat doar pentru un loc 5 la general. Adesea am simțit asta și-n Formula 1, însă aici am avut o grilă cu mașini identice, deci ecartul a fost greu de explicat. Sigur că liderii s-au motivat unii pe ceilalți să dea totul, însă și al doilea grup valoric a părut motivat. Tocmai pentru că unii au progresat vizibil (perechile Textar eSports și CarSpot), iar alții au subperformat (Adevărul Auto și Aqirys Racing) s-a ajuns ca aceștia să-și dispute adesea același petec de asfalt. A mai aruncat și grupul Walk uneori câte un om în lupta asta, fie Taraș, fie Gaczella, pentru a ne da peste cap orice șansă de a face previziuni.
De la ”masa bogaților” au căzut două firimituri sub forma curselor pe care nu le-au câștigat – la Spa este meritul lui Cristian Berindea că l-a învins pe Moldovan, însă ceilalți trei protagoniști dispăruseră din pricina penalizărilor. La Bathurst, Seb i-a donat victoria lui Dragoș Simion, ceea ce avea să determine un countback foarte minuțios. Berindea, Simion și Cătălin Tufeanu au încheiat sezonul la egalitate, însă acesta din urmă este încă în căutarea primului succes în RLR, care cu siguranță nu este departe. Între Cristian și Dragoș s-a ajuns la al treilea criteriu de departajare – cuantumul sancțiunilor, unde pilotul Adevărul Auto a câștigat la o diferență minimă (55 la 60 de secunde de penalizare).
5. Dragoș Simion 54.5p – o victorie
6. Cristian Berindea 54.5p – o victorie
7. Cătălin Tufeanu 54.5p
Dacă pentru Tufeanu acesta este cel mai bun sezon din RLR, ceilalți doi piloți aflați la aceeași cotă sigur sunt dezamăgiți de rezultat, dat fiind trecutul lor de pretendenți la titlu în campionatul autohton, chiar în mediul ACC. Alt nume care părea decis să performeze a fost Bogdan Honțaru: 15 puncte în prima dintre cele 8 etape, dar la final îl regăsim cu un total de doar 23, cu patru etape în care nu s-a regăsit deloc în Top 10. O deziluzie a fost și campania lui Alex Cascatău, prins adesea în incidente – câte dintre acestea ar fi putut fi evitate cu prestații mai bune în calificări, unde media poziției sale de start a fost 12.7?
8. Robert Prepeliță 35.5p
9. Andrei Manole 30p
10. Andrei Miclea 30p
3. Categoria AM
Andrei Manole a fost suveran, pornind campania ca din tun cu scoruri maxime la Austin și Indy. Ulterior, alte patru etape în care a punctat bine i-au asigurat titlul printre cei 26 de piloți de la această categorie, dintre care 24 au strâns puncte. Campionul s-a impus în 4 seri, celelalte runde fiind împărțite între vicecampionul Răzvan Pahonțu și outsiderii Akos Szabo, Emanuel Gaczella și Silvian Michinete, toți cei trei putând fi mult mai sus în clasament dacă ar fi făcut program complet.
- Andrei Manole 167p
- Răzvan Pahonțu 99.5p
- Nicolae Marius Constantin 98p
- Valentin Mistreanu 94p
- Andrei Săvescu 81.5p
4. How good?
Am avut așadar o luptă frumoasă în față, iar ritmul primilor patru părea mult mai bun față de restul. Dar în orice campionat (cei din motorsport știu foarte bine) trebuie să existe un învingător, fie că e chiar redutabil sau profită de un context. Dacă pe Mihai Șuțeanu și pe Bogdan Moldovan nu i-am văzut evoluând în curse internaționale cu BMW M2 CS Racing, adversarii lor au strălucit în competiția oficială BMW SIM Time Attack, profitând tocmai de runda de la Bathurst când s-a folosit această mașină pentru a se instala în fruntea listei cu timpi. 1-2 pentru România. Următoarea confirmare o vom avea în finala Flextreme de la Paul Ricard, ce ar fi trebuit să se desfășoare pe 4 februarie.
5. Concluzii
Cu o mașină atipică s-a închis calea dobândirii de know-how de pe platformele de setupuri existente. Drept dovadă, în momentul în care o serie internațională (Flextreme) a ales această mașină pentru o etapă, concurenții l-au luat drept etalon pe Victor Nicolae, achiziționând datele telemetrice și setup-urile sale. Așadar, acest sezon a fost mai degrabă un challenge tehnic, în care piloții și-au pus mintea la contribuție, nu au preluat totul de-a gata. Și chiar dacă opțiunile de setare nu erau prea multe, înțelegerea tehnicii de frânare a făcut diferența – ceea ce părea pentru unii imprevizibil, pentru cei din față reprezenta o ecuație rezolvată, un avantaj competitiv.
Orice mașină ai alege pentru o ligă, tot se vor găsi destule voci nemulțumite. Iar asta pentru că efortul de a scoate totul dintr-un pachet tehnic are și momente de frustrare. Nu trebuie să uităm că piloții și-au condamnat alegerile chiar și când a fost ”la liber” – Sezonul 2 de ACC sau diverse provocări în Assetto Corsa. Iar dacă cumva s-au săturat să arunce ocheade în colțul din dreapta jos pentru a vedea când intră ABS-ul sau controlul tracțiunii, se vor elibera de această pornire cât de curând, într-o nouă campanie în iRacing cu V8 Supercars – turisme foarte puternice, lipsite de asemenea ”ajutoare”.
